- a avea caracter
- to have character / grit / backbone.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a avea caracter
Look at other dictionaries:
caracter — CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin… … Dicționar Român
verbaliza — VERBALIZÁ, verbalizez, vb. I. tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experienţă etc. – Din fr. verbaliser. Trimis de ana zecheru, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 verbalizá vb., ind. prez. 1 sg. verbalizéz, 3 sg … Dicționar Român
inimă — ÍNIMĂ, inimi, s.f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracţiile sale ritmice, circulaţia sângelui în organism, la om şi la animalele superioare;… … Dicționar Român
suflet — SÚFLET, suflete, s.n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului; psihic. ♢ loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fără) suflet = cu (sau … Dicționar Român
fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… … Dicționar Român
semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… … Dicționar Român
omogenitate — OMOGENITÁTE s.f. Însuşirea de a fi omogen. ♦ Însuşire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico chimic de a avea aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleaşi dimensiuni în cei doi… … Dicționar Român
cântec — CẤNTEC, cântece, s.n. 1. Şir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument; cântare, cânt. ♦ Sunete plăcute, melodioase emise de unele păsări; zumzetul plăcut al unor insecte. ♢ Cântecul lebedei = ultima operă sau ultima manifestare de… … Dicționar Român
dar — DAR1 conj., adv. a. conj. I. (Leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adversative) 1. (Arată o opoziţie) Cu toate acestea, totuşi. ♢ expr. D apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar aşa este … Dicționar Român
putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu … Dicționar Român
stofă — STÓFĂ, stofe, s.f. Ţesătură de lână sau de fibre sintetice, mai groasă decât pânza, întrebuinţată pentru confecţionarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ fig. (Cu determinări introduse prin prep. de ) Predispoziţie, aptitudine,… … Dicționar Român
